Bigorexia sau cand sportul devine dependenta

Denumita si «complexul lui Adonis» sau «dismorfie musculara» sau «anorexia inversata», BIGOREXIA este o conditie din ce in ce mai frecvent intalnita in societatea contemporana, suferinta care afecteaza prepodenderent sexul masculin.

Presiunea societatii moderne, care valorizeaza corpul “ideal” feminin slab (a se citi anorexic) si masculin musculos, lucrat, slab in tesut adipos, favorizeaza dezvoltarea acestei tulburari si amploarea actuala a fenomenului social. Desigur, insatisfactia legata de imaginea corporala a fost o dintotdeauna o problema: inca din timpurile medievale, se pare ca barbatii, din dorinta de a arata mai musculosi si mai masculini, isi umpleau camasile cu fan.

Recunoscuta de Organizatia Mondiala a Sanatatii inca din 2011, introdusa de DSM V (Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale) in 2013 in tulburarea dismorfica corporala, bigorexia se caracterizeaza printr-o nevoie compulsiva, obsesiva si irepresibila de a practica regulat si intens activitati sportive, in pofida consecintelor negative pe termen lung asupra starii de sanatate fizice si psihice. Numeroase studii arata ca persoanele cele mai afectate sunt cele care practica culturismul si sporturile de rezistenta.

Descrisa inca din 1970 de psihiatrul american William Glasser, pentru a fi diferentiata de alte adictii, dependenta de sport a fost considerata mult timp ca o adictie « pozitiva ». Cei care se antreneaza zilnic si depasesc 10 ore de antrenament pe saptamana pot fi atinsi de aceasta tulburare, care poate aduce cu sine o epuizare corporala, psihica, probleme familiale, sociale, profesionale.

Persoana ce sufera de aceasta adictie isi organizeaza intreaga viata sociala in jurul sportului, care devine prioritatea absoluta. Chiar si in vacante, alegerea destinatiei sau a hotelului se fac in functie de conditiile existente de a practica sportul preferat, prietenii se aleg in functie de participarea la maratoane, iar iesirile cu prietenii sau familia seara sunt rare, deoarece ritmul si programul de antrenament « trebuie » respectat.

In cazurile mai serioase, aceasta dependenta poate duce la o ruptura conjugala sau chiar la pierderea locului de munca. Comportamentele alimentare se schimba complet (fara grasimi, aport crescut de proteine, suplimente alimentare si vitamine, uneori chiar steroizi) afectand si in acest fel sanatatea persoanei.

Semne si simptome

  •  Senzatia intensa de a fi prea slab, in ciuda unei musculaturi bine dezvoltate
  •  Dorinta imperioasa si obsedanta de a-si modifica silueta corporala prin antrenament fizic intens zilnic
  •  Ritualuri si reguli rigide privind antrenamentul fizic, alimentatia si uneori consumul de suplimente sau alte produse pentru cresterea masei musculare
  •  Sentiment intens de vina, asociat cu frustrare, in situatia in care persoana nu reuseste sa faca toate antrenamentele fizice auto-impuse
  •  Implicare zilnica, mai multe ore pe zi si mai mult de 10h pe saptamana in antrenamente in detrimentul actor activitati recreative
  •  Prezenta epuizarii, oboselii, fracturilor si a altor injurii legate de absenta perioadelor necesare de recuperare.
  •  Repercursiuni negative asupra stimei de sine, dispozitiei si a vietii afective sau sociale.

De ce adictie? Ce se intampla de fapt?

Sportul antreneaza eliberarea de endorfine, responsabile de starea de bine si de senzatia de plenitudine, sportivii cautand astfel sa resimta aceasta placere, din nou si din nou, pana cand persoana ajunge sa fie sclavul obiectului sau…, in cazul nostru sportul intens, care este investit ca ceva bun. Motivele sunt diverse: de la dorinta de « remodelare corporala », pana la necesitatea de a umple un gol afectiv sau profesional, de a impinge limitele, sau de a avea o stima de sine mai buna.

Din punct de vedere psihodinamic, bigorexia, ca orice adictie, fie ea de tutun, alcool sau mancare, reprezinta o solutie psihosomatica la o suferinta psihica. Ca de fiecare data, scopul comportamentului adictiv este de a fugi din calea afectelor, (furie, anxietate ce risca sa inunde psihicul, fragilitati narcisice, etc) de a se debarasa de ele, catre euforia, satisfactia adusa de aceasta descarcare prin sport. Exista autori care inteleg aceasta adictie ca o expresie directa a unui « drept de a exista », ca o repetitie a luptei si a castigului (pasager) in batalia pentru autonomie si control.

Ca si in celelalte tulburari alimentare, depistajul precoce este important, dar cu atat mai dificil cu cat persoana in cauza neaga faptul ca are o problema, ba chiar se vede si se simte foarte sanatos. Psihoterapia, uneori combinata cu tratamentul medicamentos, pot duce la rezolvarea acestei probleme.

Asadar, sa facem sport, dar cu masura ! «prea mult» poate fi la fel de rau ca «prea putin» !

Tags: